Jules și Jim

Jules şi Jim / Jules et Jim
Dramă, Franța, 1962
Regia: François Truffaut
Cu:
Jeanne Moreau
Oskar Werner
Henri Serre

“Unul dintre cele mai tulburătoare filme din istoria cinematografului, una dintre acele întîlniri-fermecate, în favoarea cărora timpul tot lucrează, modificând ceea ce la început a putut să pară o alchimie a scandalului. Filmul își redobîndește, ciclic, propria sa libertate de a fi privit așa cum și-a dorit autorul: ca un «imn închinat vieții».” (Magda Mihăilescu) (Cinema…un secol şi ceva, 2002)

“Există în acest film o căldură, o duioșie umană care fac să treacă neobservat tot ce ar putea fi echivoc sau arbitrar în subiect. Vivacitatea ritmului, naturalețea parodiei, sinceritatea din 400 de lovituri se regăsesc aici exprimate mult mai abil și mai personal. Un umor pe care jocul interpreților, mai ales Jeanne Moreau și Oskar Werner îl redau admirabil. Ceea ce nu era dus pînă la capăt sau era disparat în filmele precedente, se serge aici făcînd loc prin libertatea caracterelor și incoerența situațiilor, unei unități de ton care este în același timp interioară și exterioară povestirii. Este tonul unui fel de romantism sprinten care naşte sentimente pure, directe, niciodată împiedicate sau canalizate de cea mai ușoară convenție sau cea mai ușoară conveniență. Și tocmai această libertate imposibilă face farmecul unei povestiri, pe care o privim și o ascultăm, ca pe un basm în care inimile sunt ușoare ca pasărea, în care faptele sunt fără consecințe. Și de aceea lumea regretă la sfîrșit întorsătura intrigii către melodramă. Chiar în ce privește parodia, aceasta contrastează cu ansamblul, readuce la o logică umană fantezia aventurii și încheie pe o notă amară dezinvoltura motivului.” (Pierre Leprohon, Maeştii filmului francez, 1969)

Roger Ebert: „Jules and Jim is one of those rare films that knows how fast audiences can think, and how emotions contain their own explanations. It’s about three people who could not concede that their moment of perfect happiness was over, and pursued it into dark and sad places.”

Moromeţii

Moromeţii
Dramă, România, 1987
Regia: Stere Gulea
Cu: Victor Rebengiuc

“Romanul lui Marin Preda inspiră o peliculă alb/negru pe care Vivi Drăgan Vasile înscrie un univers claustrat în suferinţă, ca un desen în cărbune. […] Rebengiuc creează un Moromete zguduitor în tăcerile sale, deşi excesiv de cerebral.” .” (Dicţionar de filme româneşti, 2002)

Pelicula a obţinut 16 premii naţionale şi internaţionale, printre care Premiul pentru interpretare masculină la San Remo.