Iubire

Iubire / Amour – Palme d’Or la Cannes, Oscar, Globul de Aur și BAFTA pt. film străin, nom. Oscar pt. cel mai bun film
Dramă, Franţa-Austria-Germania, 2012
Regia: Michael Haneke – nom. Oscar și nom. BAFTA pt. regie, nom. Oscar și nom. BAFTA pt. scenariu
Cu:
Jean-Louis Trintignant
Emmanuelle Riva – BAFTA şi nom. Oscar

1 premiu Oscar [5]
1 premiu Globul de Aur
2 premii BAFTA [4]

Mihai Fulger: “Sînt foarte puţine filmele care îşi propun cu curaj şi izbutesc cu har să prezinte, cu onestitate, procesualitatea morţii, modul în care cel mai puţin aşteptat oaspete se insinuează treptat în fiecare fibră a fiinţei, punînd stăpînire pe trup şi raţiune, pe sentiment şi voinţă. Moartea domnului Lăzărescu, al lui Cristi Puiu, se numără printre exemplele fericite, iar Amour, al lui Michael Haneke, este cea mai recentă reuşită care se înscrie în aceeaşi sferă. […] Amour este o simfonie a dragostei şi a morţii meşteşugită, profundă şi tulburătoare.” (Observator cultural, februarie 2013)

Lucian Maier: “Filmul e sufocant prin situaţiile pe care trebuie să le înfrunte personajele şi prin deschiderile către realitate pe care le oferă. Însă, în acest caz, secvenţele acestea nu construiesc o terapie de şoc pentru conştiinţa privitorului (cum se întîmplă în Der siebente Kontinent, în Benny’s Video sau în Funny Games), ci deschid posibilitatea înţelegerii faptului că – prin intermediul corpului care decade – oamenii ajung să se întîlnească, să fie egali, dincolo de condiţionările economice particulare, dincolo de apartenenţa la o anumită clasă socială. […] Ca exerciţiu de forţă auctorială în relaţie cu spectatorul, Amour e cel mai modest film al lui Haneke. Poate că de aici provine şi tremurul pe care îl transmite pelicula, capacitatea acesteia de a sensibiliza spectatorul – din faptul că limbajul cinematografic nu e folosit pentru a monta capcane conştiinţei acestuia, ci pentru a restitui acel inefabil pe care îl găsim în iubire şi în suferinţă.” (Lucian Maier) (LiterNet, februarie 2013)

Roger Ebert: „Amour, which won the Palme d’Or at Cannes last year, is an unexpected kind of masterpiece by Haneke. […] A film like Amour has a lesson for us that only the cinema can teach: the cinema, with its heedless ability to leap across time and transcend lives and dramatize what it means to be a member of humankind’s eternal audience.”