Titanic

movieposterdb.com

Titanic – Oscar, Globul de Aur, nom. César pt. cel mai bun film străin
Dramă, SUA, 1997
Regia: James Cameron – Oscar şi Globul de Aur pt. regie, Oscar pt. montaj
Cu:
Leonardo DiCaprio – nom. Globul de Aur
Kate Winslet – nom. Oscar, nom. Globul de Aur

11 premii Oscar [14]
4 premii Globul de Aur [8]

“Un uluitor succes de box-office (încasări de peste un miliard de dolari [aproape două miliarde] la o investiţie de 200 milioane) situează filmul pe primul loc în lista filmelor cu cele mai mari încasări din toate timpurile.” (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

“Originalitatea filmului o constituie ‘un Romeo şi Julieta la dimensiunile Titanicului’ (apud Cameron), adică mariajul între film-catastrofă şi romantismul unei iubiri imposibile. Dincolo de zorzoane rocamboleşti şi excese hiperbolice – briliantul, basmul convenţional al cavalerului de la clasa a III-a rătăcit în saloanele VIP etc. – filmul atinge dimensiuni poetice mai ales pe plan vizual, dar aparent fără căutări. Scufundarea în timp e marcată printr-un traveling, miraculos prelucrat în laborator, care debutează pe epavă şi se încheie pe vasul resuscitat. Cineast prin excelenţă vizual, de altfel autor al crochiurilor atribuite pictorului, Cameron are ‘privire’, şi în ea rezidă farmecul filmului: apariţia de vis a fetei în rochie albă, prin negura purgatoriului sălii cazanelor sau prăbuşirea farfuriilor din rastele, barca de salvare călătorind, ca pe Styx, prin tăcerea neagră mişunînd de trupuri încremenite sînt secvenţe de neuitat. Dar regizorul e, mereu, între sublim şi ridicol. Ridicolă e şi scena de gelozie a lui Hackley în faţa bărcii de salvare, chiar lungul duet amoros al îndrăgostiţilor cu apa peste genunchi. Cvartetul de muzicanţi făcîndu-şi datoria pentru a atenua panica din jur nu pare, din scenariu, apăsat de frică, ei sînt doar scandalizaţi că nu-i mai ascultă nimeni. Cît despre Winslet, neinspirat distribuită chiar pentru o Julietă de Titanic, e prea ‘cinemascoapă’, adică lată şi ‘rubensiană’.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

“Titanic este o terapie – exorbitantă, dar, cum s-a văzut, ‘lucrativă’ pînă la urmă… – a nevrozei colective. Întrebării abia-murmurate ‘Vom supravieţui oare (anului 2000)?’, filmul îi răspunde sub forma unei cure de imagini: ‘da’, spune fiecare cadru, fiecare contraplonjeu… ‘Rose’ – eroina principală, adică noi toţi – ‘will go on’! Niciodată, poate, credinţa ‘naivă’ în Cinema nu a rostit un Da mai ferm (să ne-o amintim şi pe Scarlett O’Hara spunînd, în finalul la Pe aripile vîntului, ‘Şi mîine e o zi’? Evident; cinematograful e un veşnic ‘va urma’…) (Alex. Leo Şerban)

“Dacă Pe aripile vîntului e pelicula emblematică (oricum, precedată de succesul cărţii) a cinematografului clasic (teatral, cu accent de Actor şi pe reverberaţia spectaculosului în plan domestic), Titanic este filmul-far al neoclasicismului: cinema ‘psihanalitic’ pur, triumfînd asupra efectelor speciale la modă şi asupra documentului de arhivă prin forarea hiperspectaculoasă în anamneza cinefilă. Actorii, povestea etc. sînt simple relee într-o demonstraţie plină de virtuozitate a puterii Cinematografului de a se reinventa ‘scufundîndu-se în trecut….” (Dilema, nr. 273, 24-30 aprilie 1998)

“Titanic rămîne desigur un film de văzut ca o imensă curiozitate, el e ‘dinozaurul’ lui Cameron, dar pălăria celor 11 Oscaruri este prea mare.” (Adina Darian)

„Folosindu-se de descoperirile dr. Robert Ballard, consultîndu-se cu istoricul Don Lynch şi cu ilustratorul Ken Marschall, apelînd la constructorii navei cufundate, James Cameron, specializat în confecţionarea unor filme de larg consum, reuşeşte performanţa costisitoare de a reconstitui celebra ambarcaţiune, dar recompune şi tragedia călătorilor, pînă în cele mai mici amănunte. Rezultatul: un film obositor, lung. greoi, dulceag, lacrimogen, încărcat de clişee tipice Hollywoodului. Unul dintre cele mai scumpe şi cele mai rentabile kitsch-uri, iar premiile acordate (15!) nu reuşesc să convingă.” – Mircea Dumitrescu