Frost/Nixon

Frost/Nixon – nom. Oscar, nom. Globul de Aur, nom. BAFTA
Dramă, SUA-Anglia-Franța, 2008
Regia: Ron Howard – nom. Oscar, nom. Globul de Aur, nom. BAFTA
Cu:
Frank Langella – nom. Oscar, nom. Globul de Aur, nom. BAFTA
Michael Sheen

[4] nom. Oscar
[5] nom. Globul de Aur
[6] nom. BAFTA

Andrei Gorzo: „Frost/Nixon – povestea marelui interviu luat, în 1977, de către jurnalistul britanic David Frost, fostului preşedinte american Richard Nixon – e un divertisment hollywoodian de calitate superioară; zbîrnîie de cît de bine e pus pe roate. E ceea ce Hollywood-ul de azi consideră a fi un film sută la sută serios şi necomercial (pentru că subiectul său nu le spune nimic adolescenţilor), însă regizorul, Ron Howard, are show-biz-ul în sînge.” (Dilema veche, Nr.259, 31 ianuarie 2009)

Andreea Chiriac Hentea: „Ron Howard ne face surpriza de-a regiza probabil cel mai important, solid şi profund film al carierei sale. Impecabil ca ritm şi desfăşurare, tensionat asemenea unui thriller de primă mână, în ciuda naturii sale (în fond, e vorba despre un şir de interviuri – ce-i drept, de importanţă istorică), surprinzător în fiecare moment, în ciuda deznodământului binecunoscut, Frost/Nixon e un film electrizant, de neuitat.” (Ziarul de duminică, februarie 2009)

Iulia Blaga: „Frost/Nixon mi se pare cel mai bun film al lui Ron Howard, dar şi cel mai puţin „howardian” şi cel mai puţin american dintre cele pe care le-a făcut. […]

Filmul e conceput ca un fals documentar. Participanţii la interviu îşi aduc aminte în faţa camerei despre fiecare capitol al poveştii („talking heads”). Dar ei sunt jucaţi de nişte actori. Folosirea acestor rame n-are cum să te deruteze, dar îţi dă de înţeles că politica la nivel înalt ajunge la oamenii obişnuiţi mereu la mâna a doua sau a treia.” (HotNews.ro, 25 ianuarie 2009)

Anda Grădinariu: „O bătălie a voinţelor care ajunge să fie mai captivantă decât un thriller. „Frost/Nixon” atinge cote shakeasperiene prin portretul făcut unui „rege” şarmant şi viclean, distrus de propriile slăbiciuni. […]

Imaginea finală e atât de devastator de tristă (veţi vedea şi singuri de ce), încât te face să te minunezi de un lucru intrat deja în banalitate: cât de puternic este cinemaul, dacă e în stare să-ţi stârnească atâta compasiune pentru un om pe care nu l-ai cunoscut şi pe care istoria l-a înghesuit într-o nişă de bad boy? Interviurile, televiziunea l-au redus pe Nixon la o caricatură, la un învins patetic. Slavă domnului că există filmul care să-i recupereze umanitatea.” (Adevărul literar și artistic, 4 februarie 2009)

Olivia Grecea: „Ceea ce rămâne după vizionare este forţa celor doi, care se înfruntă pe terenul extrem de sensibil al mass-mediei contemporane, fără să conteze vreo judecată etică, morală, politică sau de valoare. Apreciat de critica de specialitate (Frank Langella a fost nominalizat la Oscar pentru cea mai bună intepretare masculină a unui rol principal), Frost / Nixon reuşeşte să transpună pe marele ecran relaţia complexă dintre cele două personalităţi fără parti pris-uri, şi aici câştigă.” (Man.In.Fest, iulie 2009)

Cezar Paul-Bădescu: „Interviul e privit ca o confruntare, un duel, şi ambii combatanţi sînt conştienţi că, dincolo de amabilităţi, la sfîrşit unul dintre ei va pierde. […] Frost îşi pregăteşte cu minuţiozitate şi inteligenţă loviturile, iar în confruntarea finală îşi covîrşeşte adversarul. Lovitura de graţie o dă însăşi televiziunea – pe care David Frost ştie să şi-o pună în slujbă. „Cel mai mare păcat al televiziunii e că simplifică, diminuează idei măreţe şi complexe, perioade de timp. Cariere întregi sînt reduse la o singură imagine” – spune o voce din off, care vorbeşte şi despre „puterea reductivă a unui prim-plan”. Acest prim-plan, figura descumpănită şi învinsă a lui Nixon, a atîrnat mai greu decît toate discursurile frumos împachetate de pînă atunci. La final, Richard Nixon îi strînge cu fair-play mîna celui care l-a înfrînt şi i-a făcut imposibilă reabilitarea la care spera. „Ai fost un adversar pe măsură” – îi spune el.” (Dilema veche, Nr. 262, 24 februarie 2009)