8 femei

8 femei / 8 femmes – nom. César
Comedie, Franţa, 2002
Regia: François Ozon – nom. César pt. regie, nom. César pt. (co)scenariu
Cu:
Catherine Deneuve
Isabelle Huppert
Emanuelle Béart
Fanny Ardant

European Film Academy a acordat premiul pentru interpretare feminină întregii distribuţii (8 actriţe)

[12] nom. César

“Povestea filmului sună ca rezumatul unui roman poliţist clasic: într-un conac înconjurat de nămeţi, în ajunul Crăciunului, s-a comis o crimă. Stapînul conacului a fost înjunghiat, şi persoanele aflate la faţa locului, toate femei, sînt potenţial suspecte. Plasarea acţiunii în anii ’50, distribuţia şi povestea în sine sînt elemente aproape clasice ale filmului. Relaţiile dintre personaje, numerele muzicale ale eroinelor şi felul în care evoluează interesul regizorului fac parte dintre elementele care vă vor şoca, şi acest lucru l-a avut în vedere Ozon atunci cînd a realizat filmul. Însă şocurile lui nu sînt gratuite, iar povestea se ţine de la un capăt la celălalt.” (Ada Roseti, Realitatea românească, august 2002)

“Cum tot filmul se desfăşoară într-o singură zi şi în acelaşi loc închis, toată greutatea cade pe umerii personajelor. Ele ştiu să facă atmosfera şi s-o spargă în secunda următoare. Incredibil tabloul feminităţii pe care îl schiţează Ozon. […] Ozon reuşeşte printr-un scenariu foarte sec, dar foarte viu, să contureze opt tipologii feminine diferite, să le dea un trecut, o motivaţie pentru ceea ce au devenit, chiar circumstanţe atenuante. Nu e deci de mirare că în această lume a femeilor, dezvăluită pînă la sfîrşitul filmului în toată splendoarea ei, bărbaţii nu au importanţă. În film, de un singur bărbat se leagă toate destinele femeilor. Dar lumea merge înainte şi după ce acesta dispare.” (Iulia Blaga, România liberă, 13 august 2002)

“Cel mai rafinat, mai euforizant divertisment distribuit la noi, de la O familie genială – acea comedie magnifică despre depresie, pe nedrept eclipsată de fenomenul Amélie. […] François Ozon îşi exhibă aici flebeţea pentru reprezentările feminităţii din filmele vechi, şi umple ecranul de stele. Nu numai cele opt, ci şi Romy Schneider, Rita Hayworth, Lauren Bacall, Lana Turner, Ava Gardner, Leslie Caron, spirite chemate cu ajutorul unui tablou, al unui port-ţigaret, al unei perechi de mănuşi, miraje înfiripate dintr-o supradoză de Technicolor sau dintr-o atitudine.” (Andrei Gorzo, Dilema, nr. 493)

“O splendoare: o combinaţie de musical, Agatha Christie şi omagiu adus ideii de divă. […] Culorile, costumele şi decorurile sînt absolut glorioase: te pot duce cu gîndul la acel pictor ratat, Vincente Minnelli, îmbătat de Technicolor. Paradisul cinefililor n-ar putea arăta mai bine decît acest film de François Ozon.” (Andrei Gorzo, Dilema, nr. 485)