Tigru și dragon

Tigru şi dragon / Crouching Tiger, Hidden Dragon – Oscar, BAFTA, nom Globul de Aur pt. film străin
Film de aventuri, SUA, 2000
Regia: Ang Lee – Globul de Aur, BAFTA, nom. Oscar

4 premii Oscar [10]
4 premii BAFTA [14]
[3] nom. Globul de Aur

“Alt cinematograf decît cel cu care ne-au obişnuit ‘artele marţiale’, unde încăierarea nu mai e o suită de acrobaţii şi lovituri, fie ele şi coregrafiate, ci un mod de a exprima sentimente, într-o dimensiune imponderabilă vecină cu levitaţia, avînd personaje feminine în centrul său, ceea ce este iarăşi noutate. Ziyi, actriţă de 20 de ani, încă studentă, redă poezia mîndriei şi furiei feminine însufleţind o zeiţă a săbiei, gingaşă, fragilă, feminină, dar tot atît de temut cînd devine erinie.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

“Această poveste despre dragoste, onoare şi sacrificiu este o meşteşugită îmbinare de dramă, film de acţiune, film cu arte marţiale, love story, feerie, basm şi film filozofic, avînd ca temă centrală clasica înfruntare dintre bine şi rău, ambele în stare pură. ‘Dacă vrei să faci o fantezie chinezească, mintea îţi fuge automat spre pictură, aşa că foloseşti o grămadă de culori desaturate asemeni acuarelelor. Apoi mi-a venit ideea tigrului şi a dragonului: tigrul e în deşert, într-un spaţiu deschis şi roşu, în timp ce dragonul stă ascuns, reprezintă dorinţele noastre secrete, tabuurile şi este legat de culoarea verde, de pădure. Mai avem sabia fatală – «Destinul verde» – şi femeia malefică – «Vulpea de Jad».’ (Ang Lee)” (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

“Titlul filmului este un proverb chinezesc, care spune că, în locuri numai de ei ştiute, sălăşluiesc eroi şi legende; această ‘etică a tainei’ e ceea ce face frumuseţea fără seamăn a acestui film de arte marţiale, care ascunde – printre cascadoriile kung-fu coregrafiate de un maestru al genului, Yuen Wo Ping – o reconstituire somptuos-rafinată a Chinei acelui timp şi două emoţionante poveşti de dragoste… (a.l.ş.)

“’Să fie oare Tigru şi dragon o replică la Matrix? Aici efectele speciale în loc să basculeze filmul dintr-o realitate în alta, o dilată şi îi exploatează mai bine potenţialităţile. Ang Lee creează o tensiune matricială între constrîngerile unui wu xia pian (filmul tradiţional de arte marţiale) şi o fantezie fără limite.’ (Baptiste Piegay)” (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

“În Crouching Tiger, Hidden Dragon – deşi, aparent, nu face altceva decît să transpună în imagini codurile unui gen popular (wu xia) – [taiwanezul Ang Lee] reuşeşte, paradoxal, un film ‘cu panaş’, un film ‘de autor’: amestec de basm, feerie, melodramă şi ‘western’ kung-fu (vezi scena de bătaie dintr-un birt indigen, cadrată şi filmată saloon-style!), postmodern cu graţie, romantic cu fineţe şi poetic cu magie (o magie desigur orientală, dar care nu datorează nimic ‘efectelor speciale digitale’: scenele cele mai uluitoare de imponderabilitate au fost turnate, în mod tradiţional şi ‘artizanal’, cu frînghii!)… Un film splendid, care ascunde cîteva dintre cele mai ameţitoare vertijuri văzute vreodată pe marele ecran.” (a.l.ş.)

“Crouching Tiger, Hidden Dragon va însemna, probabil, în filmul de arte marţiale, ceea ce a însemnat The Matrix în SF.” (Laurenţiu Brătan)

Roger Ebert: „The best martial arts movies have nothing to do with fighting and everything to do with personal excellence. Their heroes transcend space, gravity, the limitations of the body and the fears of the mind. In a fight scene in a Western movie, it is assumed the fighters hate each other. In a martial arts movie, it’s more as if the fighters are joining in a celebration of their powers. […] Ang Lee’s „Crouching Tiger, Hidden Dragon” is the most exhilarating martial arts movie I have seen.”