Noaptea americană

Noaptea americană / La nuit americaine – Oscar, BAFTA, nom. Globul de Aur pt. film străin
Dramă, Franţa, 1973
Regia: François Truffaut – BAFTA
Cu: Jacqueline Bisset

3 premii BAFTA
[2] nom. Globul de Aur

“O echipă de cineaşti filmează ‘V-o prezint pe Pamela’, o dramă despre un tînăr abia căsătorit care vine pe Coasta de Azur să-şi prezinte, părinţilor, mireasa. Aceasta va trăi o iubire mistuitoare cu socrul ei (aluzie declarată la Prima iubire de Turgheniev). Disputele, problemele intime ale interpreţilor se intersectează cu cele ale personajelor jucate, întreaga echipă suferind parcă de o cădere psihică. Cronica dificultăţilor unui turnaj devine un poem al legăturilor afective care-l unesc pe creator de arta sa. Paradoxal, în vreme ce cadrele punerii în scenă vibrează de adevăr, în scenele vieţii reale se simte filmarea.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

“Film cu caracter autobiografic şi de confesiune, conceput pe două planuri care alternează şi se întrepătrund: întîmplările ce survin în viaţa unei echipe de filmare, de la primul şi pînă la ultimul tur de manivelă, şi povestea filmului din film. ‘Noaptea americană este o răscruce în care personajele tuturor filmelor mele se întîlnesc şi, totodată, un fel de adio, deoarece există în film o serie de lucruri pe care le prezint pentru ultima oară. Există o serie de lucruri amorsate în alte filme, care se termină aici şi cărora le pun punct.’ (François Truffaut)” (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

“Într-un scenariu care arată ca o adevărată partitură, scrisă şi interpretată magistral de Truffaut, nu psihologia personajelor determină ritmul, ci, dimpotrivă, ritmul este cel care determină psihologia personajelor şi povestea lor.” (Pier Paolo Pasolini) (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

“Nicăieri ‘uzinei de vis’ nu îi sînt arătate culisele cu mai multă bună credinţă ca în Noaptea americană (La nuit américaine, 1973). Adică fără elanuri demitizatoare şi ironii la adresa profesiunilor filmului. Dimpotrivă, François Truffaut declară în această profesiune de credinţă a sa că ‘cinematograful este mai bun decît viaţa’. El face elogiul echipei sudate care participă trup şi suflet la realizarea unei pelicule. Contribuţia tuturor meseriaşilor este importantă, pare el să demonstreze atunci cînd fixează îndelung aparatul asupra tuturor activităţilor cin ‘culise’, cele care îşi aduc, fiecare în felul lor, contribuţia la zămislirea miracolelor de pe ecran. Pentru el şi actorii protagonişti, July (Jacqueline Bisset) şi Alphonse (Jean-Pierre Léaud) nu sînt decît nişte membri ai echipei de filmare. Persoane cu un echilibru nervos fragil, ei nu reuşesc să-şi învingă tristeţile şi angoasele decît atunci cînd reuşesc să se integreze perfect atmosferei de lucru a echipei.” (Dana Duma, Almanah Cinema 1984)

“Între viaţa particulară a actorilor şi viaţa personajelor se produc interferări de idei şi sentimente, ba chiar de replici şi atitudini. În mod normal, ar trebui oamenii care joacă un film să-şi uite propria existenţă pentru a fi ceea ce le cere filmul să fie; ei trebuie să uite, să zicem, că dincolo de platou e o zi frumoasă pentru că pe ecran trebuie să se vadă că e noapte (ceea ce se numeşte noaptea americană, procedeu tehnic ce dă titlu metaforic al filmului). Dar nu totul poate fi uitat, astfel că în atitudini, în gesturi, în tonurile replicilor se păstrează o parte din viaţa fiecărui interpret. Ba chiar replici întregi ale oamenilor reali intră în textura de replici ale personajelor.” (Stelele Oscarului, vol. 2, 2002)

“Un film despre film, despre cum se creează o operă cinematografică, o demontare şi remontare la vedere a complicatului mecanism al elaborării pe platou a unei lumi o dată cu dezvăluirea surprinzătoare că aceea lume creată nu-i, de fapt, altceva decît lumea propriu-zisă. Noutatea şi surpriza cu care venea aici Truffaut era indestructibila legătură, sudura perfectă dintre realitatea-realitate, realitatea-din-film şi filmul din film, între aceste trei zone circulaţia ideilor, a personajelor şi a oamenilor reali (cei care fac filmul) fiind absolut liberă. La baza acestor recursuri regizorale stă convingerea lui Truffaut că arta filtrează viaţa.” (Stelele Oscarului, vol. 2, 2002)

Replică-cheie: “Oare cinematograful nu e mai important decît viaţa?”

Roger Ebert: „Not only the best movie ever made about the movies but is also a great entertainment.”