Cîntînd în ploaie

Cîntînd în ploaie / Singin’ in the Rain
Film muzical, SUA, 1952
Regia: Gene Kelly, Stanley Donen
Cu: Gene Kelly – Globul de Aur pt. cel mai bun actor (musical/comedie), Oscar special pt. contribuţia excepţională – ca actor, cîntăreţ, dansator şi regizor – la afirmarea artei coregrafice în şi prin film

[2] nom. Oscar, în anul în care musicalul lui Vincente Minnelli – Un american la Paris – cu Gene Kelly şi Leslie Caron, obţinea 6 premii Oscar.

“Devansînd moda, Kelly şi Donen exploatează pitorescul nostalgic al anilor ’20, într-un musical antrenant şi plin de umor, despre sfîrşitul cinematografului mut, începutul celui sonor şi primele comedii muzicale de mare montare.” (Cinema…un secol şi ceva, 2002)

“Glorificare a visului american şi celui hollywoodian în special. […] Cel mai profesional musical făcut vreodată, opera unei echipe experimentate, formată din talente complementare.“ (B. Day) (Cinema…un secol şi ceva, 2002)

“Secvenţe celebre: dansul care dă titlul filmului şi care a fost calificat de critică drept ‘cel mai încîntător dans din istoria cinematografului’; dansul lui Donald O’Connor cu canapeaua; secvenţa baletului apaş, cu Gene Kelly şi Cyd Charisse, care a fost repetată timp de o lună, filmată timp de două săptămîni şi care a costat a cincea parte din bugetul întregului film.” (Cinema…un secol şi ceva, 2002)

“Musical inspirat, paradoxal, scenariştilor Adolph Green şi Betty Comden de vechiul şlagăr ‘Singin in the Rain’, ca o savuroasă lecţie coregrafic-muzicală de istorie despre zorii filmului sonor, cînd realizatori şi actori se adaptează, din mers, tehnicii noi. Gaguri vizuale şi auditive bazate pe documentele epocii – ca microfoanele enorme imposibil de disimulat, voci nestăpînite, sunete parazite – produ capodopera! Replică-rapel: ‘Dacă vezi un film, le-ai văzut pe toate…’ Secv. rapel: extravaganta pledoarie pentru dreptul la rîs a lui O’Connor.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

“Fără a minimaliza meritele lui Vincente Minnelli în dezvoltarea filmului muzical-coregrafic, vom spune că el se ferea, în general să problematizeze; abia cei care preiau de la el preocupările de gen – Stanley Donen şi Gene Kelly – vor merge pe această cale, vor urmări ca filmele lor să nu fie doar muzică şi dans, ci să aibă şi idei. Ei vor prelua însă de la Minnelli ironia care-i va diferenţia de sentimentalul Fred Astaire.”

Roger Ebert: „There is no movie musical more fun than „Singin’ in the Rain,” and few that remain as fresh over the years. Its originality is all the more startling if you reflect that only one of its songs was written new for the film, that the producers plundered MGM’s storage vaults for sets and props, and that the movie was originally ranked below „An American in Paris,” which won a best picture Oscar. The verdict of the years knows better than Oscar: „Singin’ in the Rain” is a transcendent experience, and no one who loves movies can afford to miss it.”