Terminalul

the-terminal

Terminalul / The Terminal
Dramă, SUA, 2004
Regia: Steven Spielberg
Cu: Tom Hanks

“O bună parte din film, începutul, Spielberg dă impresia că s-a mulțumit să facă ce se pricepe mai bine: divertisment fără pretenții. Și începutul e chiar reușit! Pe drum însă, așa cum i se întîmplă adesea cineastului, pierde direcția și și recurge morțiș la alegoric, ba se mai fandosește moralizînd. Terminalul devine, dintr-un perimetru concentrațional, un microcosmos al societății, pentru a-i da posibilitate eroului să trăiască, fie și la limita limitelor, visul american.” (Dictionar universal de filme, 2008)

Iulia Blaga: “Marele merit al lui Spielberg este că, deşi face un film de peste două ore, într-un aeroport, filmul nu iese claustrofobic. E respirabil. Încet-încet, spaţiile luminoase şi elegante, dar reci se umanizează şi la final eroul lasă în urmă un univers colorat mai cu seamă de oamenii lui – un indian care lucrează la negru, un spaniol îndrăgostit în secret de o dură funcţionară de la ghişeu, un poliţist cu suflet, vînzători fără figură, dar simpatici, o stewardesă (Catherine Zeta-Jones) singură, labilă şi sinceră. În stilul său inconfundabil, Spielberg umanizează tot ce atinge şi nu se fereşte de kitsch – vezi secvenţa cînd indianul opreşte cu mătura un avion. […] Terminalul e un ET de după 11 septembrie. O poveste frumoasă, pentru unii, poate dulceagă, despre un om care aterizează o vreme printre alţi oameni şi le schimbă viaţa, după care se întoarce la casa lui.” (România liberă, octombrie 2004)

Alex. Leo Șerban: “Ca film, The terminal nu poate sta alături de Întîlniri de gradul 3, de E.T. sau de Lista lui Schindler; şi nici n-are rost să căutaţi „Krakozia” pe hartă – e o ţară inventată. Dar cazul de la care s-a pornit e real: cel al unui iranian, care se pare că a rămas pînă astăzi în aeroportul Charles de Gaulle de la Roissy. Această legendă urbană nu putea să nu-l fascineze pe Spielberg, care părăseşte repede teritoriul realismului „politic” pentru a se instala, fără efort, pe cel care-i este la îndemînă: melocomedia – adică un basm modern cu personaje uşor stereotipate, bune sentimente, situaţii comice şi „happy ending” obligatoriu. […] The terminal este (încă) un „feel-good movie” marca Spielberg, care pare să fi trecut – cu viteza unui supersonic – pe lîngă un film mare…” (Ziarul de duminică, octombrie 2004)

Roger Ebert: „Steven Spielberg and Tom Hanks have made, in „The Terminal,” a sweet and delicate comedy, a film to make you hold your breath, it is so precisely devised. It has big laughs, but it never seems to make an effort for them; it knows exactly, minutely and in every detail who its hero is and remains absolutely consistent to what he believes and how he behaves. […] Their film has all the time in the world. Just like Viktor Navorski. He isn’t going anywhere.”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: