Pianul

the-piano

PianulPalme d’Or, César pt. cel mai bun film străin, nom. Oscar, nom. BAFTA
Dramă, Australia-Franţa, 1993
Regia: Jane Campion – Oscar pt. scenariu, nom. Oscar pt. regie, nom. BAFTA pt. regie, nom. BAFTA pt. scenariu
Cu:
Holly Hunter – Oscar, Globul de Aur, BAFTA, Premiul pentru interpretare feminină la Cannes
Anna Paquin – Oscar pt. rol secundar, nom. Globul de Aur pt. rol secundar

3 premii Oscar [8]
[5] nom. BAFTA
[6] nom. Globul de Aur
11 premii ale Institutului australian de cinema: film, regie, scenariu, actor, actriţă, actriţă rol secundar

“La mijlocul secolului al XIX-lea, o tînără femeie scoţiană, mută, soseşte împreună cu fiica sa în Noua Zeelandă pentru a se căsători cu un colon. Pasiunea ei pentru pian se izbeşte de inapetenţa soţului pentru muzică şi o azvîrle în braţele unui localnic maori care, deşi pare foarte necioplit, este sensibil la farmecul şi frumuseţea sufletească a femeii, ce-l va urma în ciuda reacţiei violente a soţului înşelat.” (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

“Film realizat de o femeie, Pianul reperează delicateţea naturală a unei senzualităţi primare în toată violenţa sa firească. Sexualitatea exprimată prin atingeri, mîngîieri, îmbrăţişări ale unor corpuri înlănţuite prelung. Aşa cum un pian acordat transmite armonia, tot astfel corpurile unite emană, prin lemnul brut al casei coloniale, zgomotul înfundat al pulsului unui amor fuzional care eludează penetrarea.” (François Audé) (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

“E o stranie şi magică poveste despre setea de tandreţe, istorisită cu voluptate plastică. Pianul, în sine, e un vis de armonie, într-o existenţă crudă, dar şi un mijloc de comunicare pentru femeia mută. În final, instrumentul la care eroina, după ce a descoperit dragostea, renunţă, se răzvrăteşte, refuză să iasă din existenţa ei, încercînd s-o tîrască cu el în adîncuri.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

“Ceea ce, la urma urmei, o caracterizează pe regizoarea filmului Pianul este inteligenţa. În mod normal, aceasta ar fi putut să omoare filmul, să-l asfixieze cu tot felul de pretenţii şi de artificii, să-i neutralizeze emoţia, ceea ce nu se întîmplă. Pentru o dată, demonstraţia inteligenţei nu contravine inspiraţiei şi autenticităţii privirii de cineast.” (Frédéric Strauss) (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

Roger Ebert: „It is one of those rare movies that is not just about a story, or some characters, but about a whole universe of feeling – of how people can be shut off from each other, lonely and afraid, about how help can come from unexpected sources, and about how you’ll never know if you never ask.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: