Kill Bill Vol. 2
Film de acţiune, SUA, 2004
Regia: Quentin Tarantino
Cu:
Uma Thurman – nom. Globul de Aur
David Carradine – nom. Globul de Aur pt. rol secundar
[2] nom. Globul de Aur
“Tarantino este autorul unei capodopere: Kill Bill. Vol. 2 s-a văzut în afara competiţiei [Cannes 2004], fireşte, dar este genial (Vol. 1 era doar excepţional). […] Ipoteză: dacă ar fi fost în competiţie, Tarantino ar fi luat a doua Palme d’Or, iar de Michael Moore nici nu s-ar fi auzit.” (Alex. Leo Şerban) (Dilema veche, Nr. 20, 4 – 10 iunie 2004)
“KB1 este, în fond, o cosmogonie comică pe un bob e orez! KB2 este ‘altfel’ ciudat; în primul rînd (şi spre deosebire de KB1) este mult mai vorbit – iar cuvîntul la Tarantino, cum ştim, ia proporţii mitice; în al doilea, trage cu ochiul mai degrabă spre westernurile spaghetti; în al treilea – dar nu în ultimul rînd –, filmul este tot un omagiu (dar un omagiu mult mai puţin apăsat, mai difuz, mai discret) la cîţiva cineaşti americani cu care, la prima vedere, QT nu are multe în comun: John Ford (începutul) sau Robert Altman (finalul). Revin: KB1 era un film truculent, savuros, impregnat – în răstimpuri – de o poezie bizară (ca un fluture-haiku în suspensia sabiei); dar nu era – singur – un mare film! Împreună cu KB2, acuma este.” (Alex. Leo Şerban) (Ziarul de duminică, Nr. 24 (204), 18 iunie 2004)
“Kill Bill e mitologie de mîna a treia – film despre film despre film. În acelaşi timp, e mitologia junk food-ului vizual pe care Tarantino l-a consumat pînă cînd a ajuns să se identifice cu el (pe principiul că eşti ceea ce mănînci). E automitologizare. Tarantino ni se prezintă înfăşurat în bandă video ca o mumie. Dar cît de respirabil e aerul unui film despre film despre film? Şi, dacă te apuci să-ţi mitizezi pasiunile şi să te mitizezi pe tine însuţi, nu rişti să nu te mai cunoşti şi să nu le mai înţelegi nici pe ele?” (Andrei Gorzo) (Dilema veche, Nr. 26, 9 – 15 iulie 2004)
Dictionar Cinema 