2001: Odiseea spaţială / 2001: A Space Odyssey
Film SF, SUA, 1968
Regia: Stanley Kubrick – Oscar pt. efecte vizuale, nom. Oscar pt. regie, nom. Oscar pt. (co)scenariu
4 premii BAFTA
[4] nom.Oscar
Film ştiinţifico-fantastic, cu valoare metaforică, moment de răscruce în evoluţia genului atît prin faptul că vizualizează principalele teme ale literaturii SF (existenţa unor civilizaţii care au vizitat Terra preistorică, raportul om-ordinator şi pericolul ca acesta să devină mai puternic decît omul, călătoriile planetare ca expresie a depăşirii condiţiei umane, posibilitatea trecerii într-o formă de civilizaţie superioară), cît şi prin măiestria realizării (decoruri, machete, filmări combinate, efecte speciale).
“Efecte speciale, filmări combinate, machete complexe, o fascinantă bandă sonoră (deşi, din cele 140 de minute ale filmului, doar 40 sînt dialogate, replica centrală fiind constituită de… valsurile lui Strauss!) – obsesia lui Kubrick pentru aspectele tehnice şi formale împinsă la limita cinematografului în stare pură, într-o meditaţie pe tema călătoriei interplanetare ca năzuinţă spre depăşirea condiţiei umane. Palierul raportului om-ordinator este o intuiţie a relaţiei ‘conjugale’ dintre astronaut şi inteligenţa artificială, ilustrată prin declaraţiile vane de iubire ale computerului ‘disident’, frivolităţile, rănile narcisiace şi primejdiile sale, film vizionar mai ales în raporturile riscante dintre cinematograf şi imagini de sinteză.” (Dicţionar universal de filme, 2002)
“Odiseea este mai degrabă un documentar magic în patru părţi. Am încercat să fac astfel, încît nimic important să nu fie spus în dialog, ci totul să fie tradus vizual sau în termeni de acţiune.” (Stanley Kubrick)
“Kubrick sacrifică în mod deliberat claritatea narativă pentru rafinamentul vizual. ‘Sentimentul experienţei este important, nu abilitatea de a o verbaliza.’ Rezultatul e o odisee, uneori de neînţeles, dar, cu toate acestea, inspirată, a năzuinţei umane, ticsită de imagini îndrăzneţe – omul primitiv descoperind armele; navele spaţiale valsînd prin univers pe acordurile ‘Dunării albastre’ – şi culminînd cu climaxul nonrezonabil în care unul din astronauţi devine, printr-o nouă naştere, o fiinţă superioară. Omagiu indirect pentru Metropolis, filmul SF din 1926, de o zguduitoare provocare, al lui Fritz Lang (a cărui acţiune are loc în 2000), 2001 oferă o experienţă cinematografică atît neliniştitoare cît şi, într-un mod unic, plenară.” (The Virgin Encyclopedia of the Movie)
Dictionar Cinema 