Jerry Maguire

Jerry Maguire – nom. Oscar
Dramă, SUA, 1996
Regia: Cameron Crowe
Cu:
Tom Cruise – Globul de Aur, nom. Oscar
Cuba Gooding Jr. – Oscar pentru rol secundar

1 premiu Globul de Aur [1]
[4] nom. Oscar

Filmul face “apologia relaţiilor interumane, bazate pe cinste, omenie şi înţelegere reciprocă, demascînd, fără nuanţe radicale, rasismul şi depersonalizarea individului.” (Dana Gheorghe)

“Film bine scris, dar subminat prin direcţia – aş zice expresionistă – pe care o imprimă regizorul ce face din întreg castingul său emuli ieşiţi parcă din întreg şcoala nevrotică a lui Actor’s Studio. Lui Gooding Jr. maniera îi convine, e în spiritul exuberanţei exotice a personajului pentru care gestul e partea esenţială a comunicării fiindcă, spune el: ‘vorbirea e un mijloc de comunicare depăşit’. Pe Cruise, ghemul de nervi şi energie care i-a fost rezervat nici nu-l favorizează, nici nu-l motivează. Abuzul de tirade suprimă emoţia potenţială.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

“Jerry Maguire este o poveste despre pasiune şi motivaţie, despre lucrurile făcute din inimă – fie că e meseria (sportiv, impresar, secretară sau orice altceva), fie că e vorba de relaţiile cu ceilalţi. E povestea unei generaţii care a început să cîştige mai mult, care duce o viaţă confortabilă şi care caută alte motivaţii decît cele financiare. […]

Americanii au ‘catalogat’ de mult acest grup / generaţie (la ei e cu 20 ani mai mare ca grup de vîrstă, pentru că şi viaţa / economia / industria lor a „fugit” mai repede), i-au dat chiar chipul lui Jerry Maguire şi l-au numit Generation Jones. Conceptul a fost folosit în campania electorală a lui Bill Clinton, iar astăzi în cursurile de specialitate, cînd sînt împărţite grupele de vîrstă pe lîngă Generaţia X este menţionată şi Generaţia Jones. (Dacă vreţi să ştiţi mai multe despre acest concept, vizitaţi http://generationjones.com)” (Cristina Bazavan – Jurnal de cinefil) (www.liternet.ro)

Roger Ebert: „Finally the movie is about transformation: About two men who learn how to value something more important than money, and about two women who always knew.”

Doamne… ce măcel!

Doamne… ce măcel! / Carnage
Comedie, Franța-Germania-Polonia, 2011
Regia: Roman Polanski
Cu:
Jodie Foster – nom. Globul de Aur
Kate Winslet – nom. Globul de Aur
Christoph Waltz
John C. Reilly

“Carnage al lui Roman Polanski –adaptat după o piesă de teatru foarte populară de Yasmina Reza – e un excelent curs de regie de film. […] Carnage e un fel de Arcă a lui Noe în care toate defectele burgheze sunt adăpostite pe perechi, ca şi cum ar merita salvate de potop.” (Irina Trocan) (Film Menu, aprilie 2012)

“Dincolo de umorul demenţial al replicilor şi al situaţiilor (Kate Winslet vomează, într-o scenă demnă de Alien-ul lui Ridley Scott), ceea ce ne spun piesa şi filmul este terifiant: omul este fundamental rău şi orice încercare de a-l civiliza, de a-l „occidentaliza” nu este decât o amânare a masacrului. „Cred în zeul carnagiului, în zeul măcelului”, spune unul din personaje, pentru a o „trezi” pe cea care susţine că New York-ul se ghidează după valorile civilizaţiei occidentale.

Carnage prezintă nu unul, ci patru recitaluri actoriceşti, fiind practic imposibil de a disocia între personajele principale şi cele secundare.” (Ionel Tronaru) (Adevărul literar și artistic, ianuarie 2012)

Roger Ebert: „This is not a particularly memorable film, but Polanski brings a great deal of skill to its staging, and it looks as if the actors enjoy themselves. It’s not every 79-minute movie that allows all four characters to hurdle through a full gamut of emotions. The message, if any, is that good manners are often skin deep, that compassion and forgiveness are hard to come by, and that when it comes down to your son and my son, I’m going to consider my son in the right, and yours, well, possibly, a homicidal maniac.”