Închisoarea îngerilor

Închisoarea îngerilor / The Shawshank Redemption – nom. Oscar
Dramă, SUA, 1994
Regia: Frank Darabont
Cu:
Tim Robbins
Morgan Freeman – nom. Oscar, nom. Globul de Aur

[7] nom. Oscar
[2] nom. Globul de Aur

“Parabolă a spaţiului carceral în care fiecare cadru ‘urlă’, deşi se vorbeşte în şoaptă. Nici un plan nu e filmat neutru, totul e gîndit pînă la ultimul detaliu. În secvenţa furiei directorului în momentul evadării, dintr-un poster plasat în fundal Einstein scoate limba la posteritate. Totul e cîntărit la miligram, dar rezultatul nu e cerebral, elaborat, ci plin de emoţie şi asta datorită ‘febrei’ montajului.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

Roger Ebert: „The Shawshank Redemption is a movie about time, patience and loyalty – not sexy qualities, perhaps, but they grow on you during the subterranean progress of this story, which is about how two men serving life sentences in prison become friends and find a way to fight off despair. […]

The Shawshank Redemption is not a depressing story, although I may have made it sound that way. There is a lot of life and humor in it, and warmth in the friendship that builds up between Andy and Red. There is even excitement and suspense, although not when we expect it. But mostly the film is an allegory about holding onto a sense of personal worth, despite everything. If the film is perhaps a little slow in its middle passages, maybe that is part of the idea, too, to give us a sense of the leaden passage of time, before the glory of the final redemption.”

Annie Hall

Annie Hall – Oscar, BAFTA, nom. Globul de Aur
Comedie, SUA, 1977
Regia: Woody Allen – Oscar, BAFTA şi nom. Globul de Aur pt. regie, BAFTA, nom. Oscar şi nom. Globul de Aur pt. (co)scenariu
Cu:
Woody Allen – nom. Oscar
Diane Keaton – Oscar, Globul de Aur, BAFTA

3 premii Oscar [5]
1 premiu Globul de Aur [5]
5 premii BAFTA

“Portretul unui evreu intelectual din New York, conştient de izolarea şi de inutilitatea sa în sînul societăţii nord-americane, purtînd pe umerii săi tone de culpabilitate, obsedat de eşecul relaţiilor sale amoroase, preocupat de problema sexului, a morţii şi de alte întrebări metafizice, adept înrăit al psihanalizei.” (A. Remond) (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

“Amor la intelectuali, aliaj subtil de iraţional şi introspecţie, de scene cu actori şi animaţie. Cu un umor pesimist, filmul înscrie deruta unei generaţii căzute din ‘divanul’ lui Freud. Film împestriţat cu aluzii copioase la maeştrii admiraţi de autor.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

“Din punct de vedere uman, Annie Hall este mai coerent decît oricare alt film de Woody Allen.” (Morris Dickstein) (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

Hannah și surorile ei

Hannah şi surorile ei / Hannah and Her Sisters – Globul de Aur, nom. Oscar
Comedie, SUA, 1986
Regia: Woody Allen – BAFTA, nom. Oscar şi nom. Globul de Aur pt. regie, Oscar şi nom. Globul de Aur pt. scenariu
Cu:
Woody Allen – nom. BAFTA
Mia Farrow – nom. BAFTA
Michael Caine – Oscar, nom. Globul de Aur şi nom. BAFTA pt. rol secundar
Dianne Wiest – Oscar şi nom. Globul de Aur pt. rol secundar

3 premii Oscar [7[
1 premiu Globul de Aur [6]
1 premiu BAFTA [5]

“Divizată în capitole subtitrate ironic, povestea înfăţişează destine, iubiri, adultere, zbateri existenţiale ale unor muzicieni, actori, pictori, scriitori, dar şi o subtilă declaraţie de dragoste adresată New Yorkului, căruia îi e dedicat, chiar, un minidocumentar arhitectonic. Comediograful îşi regăseşte temele dragi: umorul, muzica, lirismul, distribuindu-le alături pe soţia şi soacra sa, ca mamă şi fiică.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

“De obicei mai admirat în Europa decît acasă, Woody Allen recucereşte cu acest film publicul din Statele Unite. Academia Americană de Film îi recunoaşte meritele, acordîndu-i Oscarurile pentru cel mai bun scenariu, cel mai bun rol masculin (Michael Caine) şi cel mai bun rol secundar feminin (Dianne Wiest). Prezentat la Cannes în afara concursului, Hannah şi surorile sale declanşează entuziasmul regizorului francez Jean Luc Godard care îi dedică lui Allen un documentar de 20 de minute şi în propune să joace rolul bufonului într-o ecranizare după Regele Lear.” (Dana Duma, Woody Allen: bufon şi filosof)

Rain Man

Rain Man – Oscar, Globul de Aur, Ursul de Argint la Berlin
Dramă, SUA, 1988
Regia: Barry Levinson – Oscar, nom. Globul de Aur
Cu:
Dustin Hoffman – Oscar, Globul de Aur
Tom Cruise

4 premii Oscar [8]
2 premii Globul de Aur [4]
Ursul de Argint la Berlin

“Hoffman a compus portretul unui lunatic, cufundat în fluxul gîndirii obsesive, cu un mers de robot docil şi o voce de computer. Utilizînd acest material insolit, Levinson realizează un breviar patologic, nici melodramă, ci o arlechinadă a absurdului, aplicînd efectele comicului comportamental: aşa cum autistul e atras, mereu, de televizor, ca unică relaţie cu lumea, omul de afaceri se repede mereu la receptorul telefonic, obsedat de mirajul îmbogăţirii.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

Roger Ebert: „By the end of „Rain Man,” what have we learned? I think the film is about acceptance. Charlie Babbitt’s first appearance in the movie has him wheeling and dealing in the face of imminent ruin, trying to control his life and the lives of others by blind, arrogant willpower. What Raymond teaches him is that he can relax, because try as he might, he will always be powerless over other people. They will do just about what they choose to do, no matter how loud Charlie Babbitt screams. Raymond has a lot he can teach Charlie about acceptance, even if it is the solitary thing he knows.”