Strălucirea eternă a minţii neprihănite

Strălucirea eternă a minţii neprihănite / Eternal Sunshine of the Spotless Mind – nom. Globul de Aur, nom. BAFTA
Dramă, SUA, 2004
Regia: Michel Gondry – Oscar şi BAFTA şi nom. Globul de Aur pt. (co)scenariu, nom. BAFTA şi nom. Globul de Aur pt. regie
Cu:
Jim Carrey – nom. BAFTA, nom. Globul de Aur
Kate Winslet – nom. BAFTA, nom. Globul de Aur

1 premiu Oscar [2]
2 premii BAFTA [6]
[4] nom. Globul de Aur

“Una dintre cele mai frumoase poveşti de şi despre dragoste văzute vreodată la cinema.” (Andreea Chiriac) (Ziarul de duminică, Nr. 43 (223), 29 octombrie 2004)

“Cred că nu văzusem nici jumătate din Eternal sunshine of the spotless mind (tradus la noi Strălucirea eternă a unei minţi neprihănite) cînd mi-am dat seama că acesta tocmai intrase în Top 3 al celor mai frumoase filme de dragoste văzute de mine, alături de In the mood for love (r. Kar Wai Wong) şi Hable con ella (r. Pedro Almodovar).” (Marius Chivu) (România literară, Nr. 48, 7-13 decembrie 2004)

“Cei doi actori principali oferă cele mai plăcute surprize ale filmului. La Jim Carrey nici urmă de bufonerii stupide, tipice: acum e un tip comun, extrem de reţinut şi liniştit, aproape inert; în ochii lui, sfiala unui băieţel pierdut se amestecă cu vulnerabilitatea unui bărbat dezamăgit. Kate Winslet, una cu personajul pe care îl joacă, e opusul lui: hiperactivă, vibrantă, excentrică, sălbatică, agresivă chiar; cheful îi trece la fel de repede ca şi pasiunea pentru o vopsea de păr sau alta. La fel de evidentă ca şi magia care îi leagă e tensiunea care îi desparte; sînt exasperaţi de micile dar enervantele neajunsuri din caracterul partenerului, ostili din cauza lipsei de încredere şi, în acelaşi timp, învăluiţi de o atmosferă caldă. […]

Despre Kaufman se spune că a dat tonul unei revoluţii în cinematografia americană, imaginînd cele mai incredibile situaţii, îmbrăcîndu-le în cele mai nonconformiste detalii stilistice, cu unicul scop de a studia condiţia umană. Şi cuvintele cheie sînt: ‘condiţia umană’. Filmul de faţă este un science fiction încrucişat cu o tragi-comedie romantică, cu cinism dulce-amărui, rezolvări tehnice interesante, ce nu umbresc niciodată mesajul, ideea incredibil de inventivă a acţiunii de ‘brainwashing’ fiind doar o scuză pentru a conduce o misiune curajoasă în sufletul şi creierul uman.” (Erika Szabó) (MAN.In.FEST, Nr. (13-) 16, octombrie 2004)

Roger Ebert: „Kaufman’s mission seems to be the penetration of the human mind. His characters journeyed into the skull of John Malkovich, and there is a good possibility that two of them were inhabiting the same body in „Adaptation.” But both of those movies were about characters trying to achieve something outside themselves. The insight of „Eternal Sunshine” is that, at the end of the day, our memories are all we really have, and when they’re gone, we’re gone.”

Şapte ani în Tibet

Şapte ani în Tibet / Seven Years in Tibet
Dramă, SUA, 1997
Regia: Jean-Jacques Annaud
Cu: Brad Pitt

[1] nom. Globul de Aur

“Pornit în 1939 să escaladeze un vîrf din Himalaya, un alpinist austriac e blocat într-un lagăr britanic de prizonieri. Evadat în 1944, el ajunge în Lhassam unde devine îi devine mentor lui Dalai Lama. Plecînd de la best-seller-ul lui Heinrich Harrer, Annaud practică un cinema al transformării spirituale în contact cu necunoscutul altei culturi.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

Roger Ebert: „Seven Years in Tibet is an ambitious and beautiful movie with much to interest the patient viewer, but it makes the common mistake of many films about travelers and explorers: It is more concerned with their adventures than with what they discover. Consider Livingstone and Stanley, the first Europeans to see vast reaches of Africa, who are remembered mostly because they succeeded in finding each other there.

Tigru și dragon

Tigru şi dragon / Crouching Tiger, Hidden Dragon – Oscar, BAFTA, nom Globul de Aur pt. film străin
Film de aventuri, SUA, 2000
Regia: Ang Lee – Globul de Aur, BAFTA, nom. Oscar

4 premii Oscar [10]
4 premii BAFTA [14]
[3] nom. Globul de Aur

“Alt cinematograf decît cel cu care ne-au obişnuit ‘artele marţiale’, unde încăierarea nu mai e o suită de acrobaţii şi lovituri, fie ele şi coregrafiate, ci un mod de a exprima sentimente, într-o dimensiune imponderabilă vecină cu levitaţia, avînd personaje feminine în centrul său, ceea ce este iarăşi noutate. Ziyi, actriţă de 20 de ani, încă studentă, redă poezia mîndriei şi furiei feminine însufleţind o zeiţă a săbiei, gingaşă, fragilă, feminină, dar tot atît de temut cînd devine erinie.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

“Această poveste despre dragoste, onoare şi sacrificiu este o meşteşugită îmbinare de dramă, film de acţiune, film cu arte marţiale, love story, feerie, basm şi film filozofic, avînd ca temă centrală clasica înfruntare dintre bine şi rău, ambele în stare pură. ‘Dacă vrei să faci o fantezie chinezească, mintea îţi fuge automat spre pictură, aşa că foloseşti o grămadă de culori desaturate asemeni acuarelelor. Apoi mi-a venit ideea tigrului şi a dragonului: tigrul e în deşert, într-un spaţiu deschis şi roşu, în timp ce dragonul stă ascuns, reprezintă dorinţele noastre secrete, tabuurile şi este legat de culoarea verde, de pădure. Mai avem sabia fatală – «Destinul verde» – şi femeia malefică – «Vulpea de Jad».’ (Ang Lee)” (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

“Titlul filmului este un proverb chinezesc, care spune că, în locuri numai de ei ştiute, sălăşluiesc eroi şi legende; această ‘etică a tainei’ e ceea ce face frumuseţea fără seamăn a acestui film de arte marţiale, care ascunde – printre cascadoriile kung-fu coregrafiate de un maestru al genului, Yuen Wo Ping – o reconstituire somptuos-rafinată a Chinei acelui timp şi două emoţionante poveşti de dragoste… (a.l.ş.)

“’Să fie oare Tigru şi dragon o replică la Matrix? Aici efectele speciale în loc să basculeze filmul dintr-o realitate în alta, o dilată şi îi exploatează mai bine potenţialităţile. Ang Lee creează o tensiune matricială între constrîngerile unui wu xia pian (filmul tradiţional de arte marţiale) şi o fantezie fără limite.’ (Baptiste Piegay)” (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

“În Crouching Tiger, Hidden Dragon – deşi, aparent, nu face altceva decît să transpună în imagini codurile unui gen popular (wu xia) – [taiwanezul Ang Lee] reuşeşte, paradoxal, un film ‘cu panaş’, un film ‘de autor’: amestec de basm, feerie, melodramă şi ‘western’ kung-fu (vezi scena de bătaie dintr-un birt indigen, cadrată şi filmată saloon-style!), postmodern cu graţie, romantic cu fineţe şi poetic cu magie (o magie desigur orientală, dar care nu datorează nimic ‘efectelor speciale digitale’: scenele cele mai uluitoare de imponderabilitate au fost turnate, în mod tradiţional şi ‘artizanal’, cu frînghii!)… Un film splendid, care ascunde cîteva dintre cele mai ameţitoare vertijuri văzute vreodată pe marele ecran.” (a.l.ş.)

“Crouching Tiger, Hidden Dragon va însemna, probabil, în filmul de arte marţiale, ceea ce a însemnat The Matrix în SF.” (Laurenţiu Brătan)

Roger Ebert: „The best martial arts movies have nothing to do with fighting and everything to do with personal excellence. Their heroes transcend space, gravity, the limitations of the body and the fears of the mind. In a fight scene in a Western movie, it is assumed the fighters hate each other. In a martial arts movie, it’s more as if the fighters are joining in a celebration of their powers. […] Ang Lee’s „Crouching Tiger, Hidden Dragon” is the most exhilarating martial arts movie I have seen.”