Pacientul englez

Pacientul englez / The English Patient – Oscar, Globul de Aur, nom. César pt. film străin
Dramă, Marea Britanie/SUA, 1996
Regia: Anthony Minghella – Oscar pt. regie, nom. Oscar pt. scenariu adaptat
Cu:
Ralph Fiennes – nom. Oscar
Kristin Scott Thomas – nom. Oscar
Juliette Binoche – Ursul de Argint la Berlin, Oscar pentru rol secundar, Premiul de interpretare (European Film Academy)

9 premii Oscar [12]
2 premii Globul de Aur [2]

“Un film ce se construieşte impecabil, într-o osatură ce respinge facilul ori artificialul. Destinele se întretaie prin flashback-uri dezinvolte. O poveste de iubire, moarte, supravieţuire, istorie, timp, război, deşert, adulter, suferinţă. Totul se adună într-o CARTE. În Istoria lumii de Herodot încape şi propria viaţă anonimă. Fiecare lasă ceva după sine în Cartea Lumii. Filmata în gros-plan, în final, cartea pare hiperbolică, uriaşă, ca o viaţă împlinită, ce se cere transmisă.”

“Film romantic şi romanesc de o monumentală nulitate, cum numai Hollywoodul, cînd suferă de ambiţii culturale, poate produce. Cu excepţia dramaturgiei (inspirate de romanul lui Michael Ondaatje) care combină rudimentar două poveşti paralele de iubire, una fericită, alta ratată, filmul e, totuşi, de o impecabilă profesionalitate. Dar scenografia remarcabilă, basculînd între misterul bibliotecii unei mănăstiri italiene şi întinderile fierbinţi ale Saharei, imaginea superbă în culori voluptoase şi echipa de interpreţi, cu Scott Thomas mai frumoasă ca oricînd, nu izbutesc să scoată din cele 162 de minute ale proiecţiei decît o insuportabilă plictiseală, cu toate furtunile de nisip, minele care explodează perfid şi scenele ample de război.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

“Filmul e construit în tradiţia lucrăturii solide, respectabile, trudite, din imagini compuse minuţios, academic, impecabil. […] Farmecul lui mi se pare găunos, nu mă atinge.” (Andrei Gorzo)

Roger Ebert: „Backward into memory, forward into loss and desire, “The English Patient” searches for answers that will answer nothing. This poetic, evocative film version of the famous novel by Michael Ondaatje circles down through layers of mystery until all of the puzzles in the story have been solved, and only the great wound of a doomed love remains. It is the kind of movie you can see twice–first for the questions, the second time for the answers.”

La est de Eden

La est de Eden / East of Eden
Dramă, SUA, 1954
Regia: Elia Kazan
Cu: James Dean – Globul de Aur (Special Achievement Award), nom. Oscar

“Ecranizare după romanul lui John Steinbeck. În California, la începutul secolului, un fermier ascunde fiilor lui – Cal şi Aron – adevărul despre mama lor, care i-a părăsit pentru a deveni patroană de bordel. Cal se revoltă împotriva tatălui său, care-l preferă pe Aron, şi îşi întîlneşte mama. Parafrază pe temele mitologiei biblice: Adam şi Eva, Cain şi Abel.” (Lindsey Boyd) (Cinema… un secol şi ceva, 2000)

“Acest film pune în conflict psihologia modernă cu tradiţionalismul şi ilustrează teoria supravieţuirii celui mai puternic. Kazan exprimă tema cu un simbolism explicit, care nu diminuează încărcătura narativă implicită. Rezultatul: un film expresiv pe plan dramatic şi interesant pe plan intelectual. (E. Archer) (Cinema… un secol şi ceva, 2000)

“Dialogul depăşeşte încărcătura cuvîntului rostit, devenind trăire adîncă, misterioasă, din gesturi subconştiente.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

Amețeala

Ameţeala / Vertigo
Thriller, SUA, 1958
Regia: Alfred Hitchcock
Cu:
James Stewart
Kim Novak

[2] nom. Oscar

După 50 de ani în fruntea celebrului Top Ten al revistei britanice Sight and Sound, realizat din 10 în 10 ani, filmul Cetăţeanul Kane a fost detronat în 2012, în topul realizat de 100 de critici din Marea Britanie și din alte țări, de Vertigo (1958) al lui Hitchcock.

“Angajat să supravegheze o femeie cu tendinţe sinucugaşe, un poliţist pensionat din cauza fobiei de înălţime eşuează ruşinos: deşi îndrăgostit de ea, nu-i poate preveni sinuciderea. După un timp, el întîlneşte o tînără care seamănă izbitor cu prima iubire. Genericul lui Saul Bass, cu mişcarea sa helicoidală, devine semnificaţie emblematică pentru un film al vertijului şi incertitudinilor.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

Roger Ebert: „Alfred Hitchcock took universal emotions, like fear, guilt and lust, placed them in ordinary characters, and developed them in images more than in words. His most frequent character, an innocent man wrongly accused, inspired much deeper identification than the superficial supermen in today’s action movies.”

Pianul

Pianul – Palme d’Or, César pt. cel mai bun film străin, nom. Oscar, nom. BAFTA
Dramă, Australia-Franţa, 1993
Regia: Jane Campion – Oscar pt. scenariu, nom. Oscar pt. regie, nom. BAFTA pt. regie, nom. BAFTA pt. scenariu
Cu:
Holly Hunter – Oscar, Globul de Aur, BAFTA, Premiul pentru interpretare feminină la Cannes
Anna Paquin – Oscar pt. rol secundar, nom. Globul de Aur pt. rol secundar

3 premii Oscar [8]
[5] nom. BAFTA
[6] nom. Globul de Aur
11 premii ale Institutului australian de cinema: film, regie, scenariu, actor, actriţă, actriţă rol secundar

“La mijlocul secolului al XIX-lea, o tînără femeie scoţiană, mută, soseşte împreună cu fiica sa în Noua Zeelandă pentru a se căsători cu un colon. Pasiunea ei pentru pian se izbeşte de inapetenţa soţului pentru muzică şi o azvîrle în braţele unui localnic maori care, deşi pare foarte necioplit, este sensibil la farmecul şi frumuseţea sufletească a femeii, ce-l va urma în ciuda reacţiei violente a soţului înşelat.” (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

“Film realizat de o femeie, Pianul reperează delicateţea naturală a unei senzualităţi primare în toată violenţa sa firească. Sexualitatea exprimată prin atingeri, mîngîieri, îmbrăţişări ale unor corpuri înlănţuite prelung. Aşa cum un pian acordat transmite armonia, tot astfel corpurile unite emană, prin lemnul brut al casei coloniale, zgomotul înfundat al pulsului unui amor fuzional care eludează penetrarea.” (François Audé) (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

“E o stranie şi magică poveste despre setea de tandreţe, istorisită cu voluptate plastică. Pianul, în sine, e un vis de armonie, într-o existenţă crudă, dar şi un mijloc de comunicare pentru femeia mută. În final, instrumentul la care eroina, după ce a descoperit dragostea, renunţă, se răzvrăteşte, refuză să iasă din existenţa ei, încercînd s-o tîrască cu el în adîncuri.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

“Ceea ce, la urma urmei, o caracterizează pe regizoarea filmului Pianul este inteligenţa. În mod normal, aceasta ar fi putut să omoare filmul, să-l asfixieze cu tot felul de pretenţii şi de artificii, să-i neutralizeze emoţia, ceea ce nu se întîmplă. Pentru o dată, demonstraţia inteligenţei nu contravine inspiraţiei şi autenticităţii privirii de cineast.” (Frédéric Strauss) (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

Roger Ebert: „It is one of those rare movies that is not just about a story, or some characters, but about a whole universe of feeling – of how people can be shut off from each other, lonely and afraid, about how help can come from unexpected sources, and about how you’ll never know if you never ask.”

Piciul

Piciul / The Kid
Film mut, SUA, 1921
Regia: Charles Chaplin
Cu: Charles Chaplin

“Pentru prima dată de cînd face filme, Chaplin renunţă la latura caricaturală sub care avea obiceiul să reconstituie pînă atunci tristeţea şi chiar durerea. Această realitate crudă, umilă, goală, e realitatea copilăriei sale pe care o aruncă în faţa gloriei.

Surprinşi de această gravitate necunoscută, criticii au ţinut să vadă în subiectul Piciului anumite intenţii, o teză. Descoperiră în Chaplin un moralizator. Dar el nu vrea decît să ne trezească mila. Ca și în filmele precedente, subiectul acesta e înainte de toate doar un pretext. Drama, adevărul, nu se află în scenariu, ci într-un gest, o atitutdine, o expresie. […]

Puţin cîte puţin, ca şi în operele precedente, Charlot a atins toate formele sentimentului uman, de la ironie pînă la milă. Dar acesta e un poem de iubire împotriva căruia se înverșunează fatalitatea, dar pe care fatalitatea totuși nu-l va putea înăbuși.” (Pierre Leprohon, Charles Chaplin, 1967 / 1957)

Circul

Circul / The Circus
Film mut, SUA, 1928
Regia: Charles Chaplin – nom. Oscar
Cu: Charles Chaplin – nom. Oscar

[2] nom. Oscar

Charles Chaplin a primit Oscarul special la prima ediţie din 1929 “pentru geniul şi multilateralitatea sa (scenarist, actor, regizor şi producător)“.

“Inspirat din propria biografie a lui Chaplin, devenit vedetă peste noapte, comedia se înscrie ca o expresie metaforică a imposibilităţii artistului autentic de a urma căile bătătorite ale spectacolului.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

“La prima vizionare a filmelor lui Chaplin, ameţitoarea fantezie a personajului nu lasă loc în noi decît pentru rîs. În Circul, această impresie e foarte netă. O grimasă, o piruetă dezlănţuie rîsul; dar un rîs scurt, dincolo de care mijeşte mila. Hazul lui Charlot a fost uneori şi mai tragic, dar niciodată n-a fost aşa de dureros. Circul este o dramă, adesea ironică, dar absolut evidentă. Ea clarifică definitiv psihologia lui Charlot, sau ceea ce se poate numi sufletul său generos şi candid.” (Pierre Leprohon, Charles Chaplin, 1967 / 1957)