Șoferul de taxi

Şoferul de taxi / Taxi Driver – Palme d’Or la Cannes, BAFTA, nom. Oscar
Dramă, SUA, 1976
Regia: Paul Schrader – nom. Globul de Aur pt. scenariu
Cu:
Robert De Niro – nom. Oscar, nom. Globul de Aur
Jodie Foster – BAFTA pt. rol secundar şi BAFTA – Most Promising Newcomer, nom. Oscar

3 premii BAFTA
[4] nom. Oscar
[2] nom. Globul de Aur

Un fost combatant în Vietnam, introvertit şi singuratic, devine şofer de taxi în New York, unde, influenţat de violenţa şi mizeria din jurul său, comite o crimă.

“Am încercat să creez un erou existenţialist, inspirat din Sartre şi Camus, şi să-l transplantez în contextul american. Un om care nu înţelege ce i se întîmplă, dar pornirile lui distructive, în loc să se îndrepte împotriva propriei sale persoane, aşa cum se întîmpla în Europa sau în Japonia, se îndreaptă împotriva celorlalţi. E un fenomen tipic american.” (Paul Schrader) (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

“Intenţionînd să creeze o imagine put documentară a realităţii, filmul prezintă New York-ul ca pe ‘o hazna poluată, taxiul lui Travis Bickle fiind ca un batiscaf, din care eroul vede tot gunoiul şi toată mizeria care îl obsedează: prostituate, drogaţi, maniaci, străzi murdare, violenţă fără sens’ (M. Dempsey).” (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

“Travis Bickle este omul-oglindă al Oraşului, placa sensibilă pe care se impresionează continuu imaginile danteşti ale acestuia. Acest introvertit atît de nedefinit este judecat după aparenţe sau este luat drept ceea ce nu e. De fapt, Travis e un nomad agresat, bruftuit, gonit, care în final îşi asumă rolul de înger exterminator.” (Michael Henry) (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

“Filmul e influenţat stilistic de expresionismul lui Fritz Lang, de realismul rece şi distant al lui Robert Bresson, dar şi de violenţa din filmele de groază ale lui Roger Corman.” (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

“Ironie lucidă şi incisivă într-un polar social cu totul original. Intenţional, solo pentru un singur personaj, şofer de taxi care priveşte sceptic fauna pasagerilor. Dar adevărata vedetă devine Jodie, într-un rol de cocotă infantilă, cu o expresivitate care-l eclipsează chiar pe De Niro. Pentru a acumula o maximă tensiune, Scorsese favorizează cadrul cu compoziţie restrînsă, sprijinit pe un punct de fugă: fereastra, un ecran, o deschidere perpetuînd, ca spaţiu de bază, interiorul taxiului.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

Roger Ebert: „This utter aloneness is at the center of „Taxi Driver,” one of the best and most powerful of all films, and perhaps it is why so many people connect with it even though Travis Bickle would seem to be the most alienating of movie heroes. We have all felt as alone as Travis. Most of us are better at dealing with it.”

Călăuza

Călăuza
Film fantastic, URSS-Germania, 1978
Regia: Andrei Tarkovski

Aventura a trei bărbaţi – Călăuza, Savantul şi Scriitorul – care pătrund într-o zonă ciudată şi interzisă, unde se spune că dorinţele cele mai puternice pot deveni realitate. Elementul fantastic serveşte aici unei incursiuni în conştiinţa umană. Critica a revelat filiaţia dostoievskiană a operei, precum şi reflectarea problematicii contemporane de tip ecologic. Dar mai presus de aceasta s-a remarcat înscrierea acestui film în permanenţele universului etic şi filozofic al cineastului:

“Indiferent dacă sînt bune sau rele, filmele mele sînt, în ultimă analiză, despre un singur lucru : manifestarea extremă a credinţei în datoria morală şi lupta pentru aceasta. [ … ] Mă interesează un erou care merge pînă la capăt, fără să ţină seama de nimic, pentru că numai un asemenea om poate izbîndi.”

“Cel mai metafizic film pe care l-am văzut vreodată.” (Ştefan Gaie, Universitatea Oradea)

“…limbajul ‘Zonei’, care este limbajul vieţii însăşi – limba, în care Creatorul vorbeşte cu noi prin viaţă. Aceasta este, poate, cea mai inegalabilă calitate a cinema-ului lui Tarkovski (care, de asemenea, ţine de stilul său cinematic unic de un ritm incredibil de lent): el observă limba vieţii, ca şi cînd ar încerca în acest fel ‘să audă’ limba lui Dumnezeu.” (Internet: Andrei Tarkovsky’s Cinema of Spirituality)