Cum mi-am petrecut sfîrșitul lumii

Cum mi-am petrecut sfîrșitul lumii
Dramă, România-Franţa, 2006
Regia: Cătălin Mitulescu
Cu: Dorotheea Petre – Premiul de interpretare al secţiunii “Un Certain Regard” la Cannes

“Cum mi-am petrecut sfîrşitul lumii este un film atipic despre comunism: propune o abordare relaxată a atmosferei din finalul anilor ’80, urmărind o recuperare idilic-ironică a sfîrşitului dictaturii lui Ceauşescu. […] Lăsînd la o parte debrisul ambiguităţii caracteristice unora dintre scene – oricum, neglijabil –, se poate spune despre acest film că marchează în peisajul cinematografic românesc treceea dinspre o estetică a disperării spre una a speranţei. Relevantă în acest sens poate fi şi imaginea din final, cea a Evei aflată pe puntea unui vapor luminat care pluteşte în larg. Cum mi-am petrecut sfîrşitul lumii este o poveste bine spusă despre o perioadă problematică, un demers rezultat dintr-un mod autentic de a ‘simţi’ despre comunism, foarte bine susţinut de actori, regie şi scenariu. Un film terapeutic despre trecut.” (Anda Cadariu) (Bucureştiul cultural, Nr. 12 – 22, Nr. 852, 4-10 iulie 2006)

“Regizorul exploatează leitmotivele epocii (precum penuria de curent, dezastrul transportului în comun, obsesia normei de producție), pe care le transformă în tot atîtea prilejuri de tandru-ironice nostalgii. Această tandrețe cu inflexiuni ludice, obținută atît prin aportul muzicii tematice, cît mai ales prin abordarea foarte umană a personajelor și susținută și de cheia de lumină caldă în clarobscur, sugerînd retrospecția (imaginea: Marius Panduru), creează un efect de coeziune printre spectatori, de redeșteptare a sentimentului de apartenență la un destin colectiv, care – atît de rar pe ecranul românesc – nu mai este privit cu dispreț ori cu acel maladiv (și, adesea, foarte șic printre artiști) sentiment al damnării.” (Elena Dulgheru) (Adevărul literar și artistic, Nr. 836, 16 septembrie 2006)

Podul de pe rîul Kwai

Podul de pe rîul Kwai / The Bridge on the River Kwai – Oscar, Globul de Aur, BAFTA
Dramă de război, Marea Britanie-SUA, 1957
Regia: David Lean – Oscar, Globul de Aur
Cu:
Alec Guinness – Oscar, Globul de Aur, BAFTA

7 premii Oscar [8]
3 premii Globul de Aur [3]
3 premii BAFTA [3]

“Superproducţie de mare succes, mizînd pe toate ingredientele inerente genului (vedete internaţionale, peisaje grandioase, figuraţie numeroasă, culoare, cinemascop). Principalele atuuri ale filmului: interpretarea lui Alec Guinness în rolul colonelului britanic plin de morgă, care devine un fanatic al proiectului, deoarece vedea în el un mijloc de a demonstra superioritatea înnăscută a spiritului britanic şi tema muzicală, care va căpăta popularitatea unui şlagăr internaţional. ‘Filmul e deopotrivă o aventură plină de suspans, un studiu psihologic asupra ideii de datorie prost înţelese şi, mai presus de orice, un rechizitoriu nemilos la adresa războiului.’ (Derek Winnert)” (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

“Palpitantă confruntare de caractere, într-un film cu suspans final de o rară rigoare, demonstrînd agilitatea cu care ajunge autorul, lansat de filme sentimentale şi intimiste, la fresce de anvergură. De remarcat dubla linie narativă a subiectului: în timp ce prizonierii se irosesc construind podul ‘care va înfrunta secole’, comandoul îi premeditează distrugerea, imagine a capacităţii vandalice absurde a omului.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

Roger Ebert: „Most war movies are either for or against their wars. „The Bridge on the River Kwai” (1957) is one of the few that focuses not on larger rights and wrongs but on individuals. Like Robert Graves’ World War I memoir, Goodbye to All That, it shows men grimly hanging onto military discipline and pride in their units as a way of clinging to sanity. By the end of „Kwai” we are less interested in who wins than in how individual characters will behave.”

Lista lui Schindler

Lista lui Schindler / Schindler’s List – Oscar, Globul de Aur, BAFTA, nom. César pt. cel mai bun film străin
Dramă, SUA, 1993
Regia: Steven Spielberg – Oscar, Globul de Aur, BAFTA
Cu:
Liam Neeson – nom. Oscar, nom. Globul de Aur, nom. BAFTA
Ben Kingsley – nom. BAFTA pt. rol secundar
Ralph Fiennes – Globul de Aur, nom. Oscar, nom. BAFTA pt. rol secundar

6 premii Oscar [11]
3 premii Globul de Aur [6]
3 premii BAFTA [4]

“Un film profund şi dur, pasionant şi cumplit, sumbru şi de neuitat. Şi totuşi, plin de speranţă. Unul dintre cele mai bune, dacă nu chiar cel mai bun film despre Holocaust.” (Jean-Pierre Lavoignat) (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

“Spielberg antrenează spectatorul în cele mai cumplite momente ale Istoriei şi, cu toate acestea, spectatorul iese din sală înnobilat.” (Peter Bart) (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

“Povestitor fără pereche, Spielberg a ştiut să găsească toate unghiurile, toate procedeele narative, toate artificiile de regie pentru a-şi aduce contribuţia la lupta împotriva uitării şi pentru a impresiona publicul larg, publicul său, demarcîndu-se de documentarele făcute pe acest subiect de regizori ca Alain Resnais sau Claude Lanzmann. Filmul evidenţiază, cu o abilitate demnă uneori de un acrobat, descrierea clinică a atrocităţilor şi totodată rezistă la tentaţia melodramei.” (Christian Jauberty) (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

“Spielberg a ştiut să găsească detalii penetrante în evocarea sa. Maestrul suspansului creează o secvenţă de neuitat în camera de gazare. Numai că problema universală a artei e cum de au fost posibile ororile, nu exhibarea ororii în sine. La această întrebare crucială realizatorul se dovedeşte incapabil să răspundă. ‘Lista’ devine un ‘Park’ în care, prin mulţimile îngrozite, foiesc ‘dinozauri’ îmbrăcaţi în uniforme S.S., Schindler rămînînd la fel de neexplicat ca şi călăul paranoic. Se spune că subiectul ar fi trebuit atribuit abordat de Billy Wilder. Spielberg a obţinut, primul, drepturile şi banii, şi l-a făcut el. Alternativa te lasă, totuşi, pe gînduri.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

Roger Ebert: „”Schindler’s List” gives us information about how parts of the Holocaust operated, but does not explain it, because it is inexplicable that men could practice genocide. Or so we want to believe. In fact, genocide is a commonplace in human history, and is happening right now in Africa, the Middle East, Afghanistan, and elsewhere. The United States was colonized through a policy of genocide against native peoples. Religion and race are markers that we use to hate one another, and unless we can get beyond them, we must concede we are potential executioners. The power of Spielberg’s film is not that it explains evil, but that it insists that men can be good in the face of it, and that good can prevail.”

Nu o poţi lua cu tine după moarte

Nu o poţi lua cu tine după moarte / You Can’t Take It with You – Oscar
Comedie, SUA, 1938
Regia: Frank Capra – Oscar
Cu:
Jean Arthur
James Stewart
Lionel Barrymore

2 premii Oscar [7]

“Cel mai bun film al anului (2 premii ‘Oscar’: film şi regie). Ecranizare a piesei lui George Kaufman şi Moss Hart, jucată cu mare succes pe Broadway. Neverosimilă poveste de dragoste dintre un fiu de milionar şi o fată săracă. ‘Împletirea de probleme realiste şi de soluţii imaginare demonstrează dilema clasei de mijloc în epoca «New Deal».’ (Paul Rotha) Latura excentrică a filmului (şi cea mai reuşită) este susţinută de personajul interpretat de Lionel Barrymore, bunicul sărac, care cântă la acordeon şi ţine discursuri împotriva banilor, progresului şi impozitelor.” (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

“În afara confruntării de idealuri, servită unilateral de dialog, filmul are rare invenţii cinematografice, ca ţipătul pe care Tony ameninţă că nu şi-l poate reţine şi-l preia Alice, provocînd panica într-un restaurant, sau cazaciocul executat în paşi de lebădă ceaikovskiană.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

Replica cheie:

„Maybe it’ll stop you trying to be so desperate about making more money than you can ever use? You can’t take it with you, Mr. Kirby. So what good is it? As near as I can see, the only thing you can take with you is the love of your friends.”

eXistenZ

eXistenZ – nom. Ursul de Aur la Berlin
Film SF, Canada-Franţa-Marea Britanie, 1999
Regia: David Cronenberg
Cu:
Jennifer Jason Leigh
Jude Law

Jocul eXistenZ permite conectarea sistemului nervos al jucătorului direct la calculator, sursa de energie este chiar jucătorul, iar amintirile, anxietăţile şi sentimentele acestuia stau la baza adaptabilităţii jocului. eXistenZ îşi va transforma propriul creator într-un prizonier.

“Stilistic vorbind, eXistenZ e un Cronenberg impecabil […] Cronenberg a ajuns să citeze din Cronenberg, reciclînd entuziast idei anterioare. eXistenZ e un fel de Videodrome II, unde the new flesh din care erau făcute cîndva casetele video s-a transformat în metaflesh – materialul de bază al terminalelor eXistenZiale.[…] ‘Viaţa ca VR’ e o idee populară pare-se în cinematograful lui 1999 [Matrix, 13th Floor, eXistenZ] […] eXistenZ e un fel de film cu un umor abisal, un soi de paranteză ce cuprinde toate celelalte filme ale lui David Cronenberg.” (Maria Ioniţă, Vineri, nr. 20, iunie 1999)

Roger Ebert: „”eXistenZ” arrives a few weeks after „The Matrix,” another science-fiction movie about characters who find themselves inside a universe created by virtual reality. „The Matrix” is mainstream sci-fi, but „eXistenZ,” written by Cronenberg, is much stranger; it creates a world where organic and inorganic are not separate states, but kind of chummy.”