MASH

MASH – Palme d’Or la Cannes, BAFTA, Globul de Aur
Comedie neagră, SUA, 1970
Regia: Robert Altman
Cu: Donald Sutherland – nom. Globul de Aur

1 premiu Oscar [5]
1 premiu Globul de Aur [6]
1 premiu BAFTA

“Într-un spital de campanie (M.A.S.H. = ‘Mobile Army Surgical Hospital’) din timpul războiului din Coreea,chirurgii îşi împart timpul între ‘rezolvarea’ pe bandă a cazurilor, aventurile erotice cu infirmierele şi bancurile cazone. Ecranizare după cartea lui Richard Hooker. Comedie feroce pe tema vieţii, morţii şi războiului, în care ‘oroarea, farsa, cinismul, bufoneria şi replicile acide merg mînă în mînă cu autenticitatea documentară a anumitor scene’ (Claude Aziza).” (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

“Un roman de Richard Hooker e filtrat prin optica satirei agresive şi insolenţei nemiloase a imaginilor lui Pollack, care amalgamează cu virtuozitate genurile. Omagiu adus frondei şi sfidării tuturor stereotipurilor cazone. Masca eroică a războiului e smulsă brutal, lăsînd să se întrevadă absurdul şi barbaria.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

“Nici o clipă ideea de durere, sentimentul curajului sau al eroismului, nici cea mai simplă noţiune de datorie sau de misiune care trebuie îndeplinită nu intervin în acest spectacol înzestrat cu un simţ al cinematograf extraordinar, care, păstrînd proporţiile, ajunge uneori la o critică prin hiperbolizare, aşa cum o face Bunuel (căruia i se aduce un omagiu prin reconstituirea în bătaie de joc a Cinei cea de taină ca în Viridiana).” (Freddy Buache) (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

“Magicianul Hollywoodului, Altman, culege aplauzele cu acest film care este piatra de temelie a carierei sale strălucitoare. Neobişnuite la MASH sînt dozele de prost-gust şi de sînge, iar filmul în integralitatea lui demonstrează un nivel de sofisticare atins numai de Catch 22 de Mike Nichols, realizat în acelaşi an.” (Pauline Kael) (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

Roger Ebert: „One of the reasons „MASH” is so funny is that it’s so desperate.”

Viața e frumoasă

Viaţa e frumoasă / La vita e bella – Marele Premiu al Juriului la Cannes, Oscar pt. film străin, César pt. film străin, David di Donatello, nom. Oscar pt. cel mai bun film
Tragicomedie, Italia, 1998
Regia: Roberto Benigni – David di Donatello pt. regie, David di Donatello pt. scenarieu, nom. Oscar pt. regie, nom. Oscar pt. scenariu
Cu: Roberto Benigni – Oscar, BAFTA, David di Donatello

3 premii Oscar [7]
8 premii David di Donatello (Oscarul italian)

La vita e bella a obţinut peste 50 de premii în toată lumea şi este filmul străin care a obţinut cele mai mari încasări în Statele Unite.

“Ca şi Chaplin în Dictatorul, Benigni realizează un film despre forţa de supravieţuire pe care o dă zîmbetul, transfigurînd oroarea în gag şi aducînd hohotul suprarealist în spaţiul concentraţionar.” (Dicţionar universal de filme, 2002)

“De ce să rîdem de un lucru atît de tragic, de cea mai mare oroare a secolului? Pentru că e vorba despre o poveste dedramatizată, de un film dedramatizat. Pentru că viaţa e frumoasă şi pentru că germenul speranţei se ascunde chiar şi în oroare. Rîsul ne salvează.” (Roberto Benigni) (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

“Cînd un clovn îmbătrîneşte vrea să fie Chaplin. Această zisă clasică i se potriveşte lui Benigni, care şi-a creat nici mai mult nici mai puţin decît Dictatorul lui.” (Lorenzo Codelli) (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

“Asemenea lui Chaplin şi Lubitsch cu Dictatorul şi, respectiv, A fi sau a nu fi, cineastul Benigni optează pentru repetiţie, pentru punerea în abis a ficţiunii şi dublarea realului de către farsă, o dublare perceptibilă în mersul cu paşi exageraţi al clovnului (pentru a se duce la prefectură şi, mai apoi, la moarte) şi în jocurile lipsite de inocenţă la care de dedau tatăl şi fiul (jocul de-a prizonierul, fără a menţiona că pierzătorii sînt eliminaţi, sau jocul – ca la Lubitsch, de altfel – cu un tanc în miniatură). Realul pare astfel a se goli de substanţa sa tragică.” (Stéphane Goudet) (Cinema… un secol şi ceva, 2002)

Roger Eber: „The movie actually softens the Holocaust slightly, to make the humor possible at all. In the real death camps there would be no role for Guido. But „Life Is Beautiful” is not about Nazis and Fascists, but about the human spirit. It is about rescuing whatever is good and hopeful from the wreckage of dreams. About hope for the future. About the necessary human conviction, or delusion, that things will be better for our children than they are right now.”